urma

română

(v.tranz. și intranz.) a merge în urma cuiva; (p.ext.) a pleca împreună cu cineva, a însoți.
(v.tranz.) a fi alături de cineva (într-o acțiune).
(v.tranz.) a merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat.
(v.tranz. și intranz.) a respecta o anumită indicație primită, a se conduce după..., a proceda conform cu...; a se conforma.
(v.tranz. și intranz.) a frecventa o formă de învățământ.
(v.tranz. și intranz.) a veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda.
(v.intranz.) a succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva.
(v.intranz.) a-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie.
(v.tranz. și intranz.) a duce mai departe un lucru început; a continua.
(v.tranz. și intranz.) (spec.) a continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe.
(v.intranz.) a avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...).
(v.intranz.) a rezulta, a însemna.
(v.tranz.) (cu valoare de semiauxiliar) a trebui, a fi nevoie.