(français)

Etimologie

Din bijou ‎(„bijuterie”) +‎ -ier.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʒu.tje/


Substantiv

bijoutier m., bijoutiers pl.

  1. giuvaiergiu, bijutier

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bijoutier
Singular Plural
Masculin bijoutier bijoutiers
Feminin bijoutière bijoutières
  1. referitor la bijutier sau la giuvaiergerie

Referințe