bijutier

română

Etimologie

Din franceză bijoutier.

Pronunție

• AFI: /bi.ʒu.ti'er/

Substantiv

Declinarea substantivului bijutier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bijutier	bijutieri
Articulat	bijutierul	bijutierii
Genitiv-Dativ	bijutierului	bijutierilor
Vocativ	bijutierule	bijutierilor

1. persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online