binefăcător

română

Etimologie

Din bine + făcător (după franceză bienfaiteur și bienfaisant).

Pronunție

• AFI: /bi.ne.fə.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului binefăcător
	Singular	Plural
Masculin	binefăcător	binefăcători
Feminin	binefăcătoare	binefăcătoare
Neutru	binefăcător	binefăcătoare

1. care face bine, care folosește.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului binefăcător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	binefăcător	binefăcători
Articulat	binefăcătorul	binefăcătorii
Genitiv-Dativ	binefăcătorului	binefăcătorilor
Vocativ	binefăcătorule	binefăcătorilor

1. persoană care face bine altora.

Cuvinte derivate

• binefăcătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online