făcător

română

Etimologie

Din a face + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /fə.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului făcător
	Singular	Plural
Masculin	făcător	făcători
Feminin	făcătoare	făcătoare
Neutru	făcător	făcătoare

1. (rar) care face, creează, realizează ceva.

Cuvinte derivate

• binefăcător
• răufăcător

Cuvinte compuse

• făcător-de-bine
• făcător-de-rele

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului făcător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făcător	făcători
Articulat	făcătorul	făcătorii
Genitiv-Dativ	făcătorului	făcătorilor
Vocativ	făcătorule	făcătorilor

1. (rar) persoană care face, creează, realizează ceva.

Cuvinte derivate

• făcătoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartofa
• cofrata

Referințe

• DEX '98 via DEX online