biremă

română

Etimologie

Din franceză birème < latină biremis.

Pronunție

• AFI: /bi're.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului biremă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	biremă	bireme
Articulat	birema	biremele
Genitiv-Dativ	biremei	biremelor
Vocativ	biremă	biremelor

1. navă antică de război cu două rânduri de vâsle suprapuse.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ambrei
• bramei

Referințe

• DEX '98 via DEX online