rând

română

Etimologie

Din slavă (veche) rendŭ.

Pronunție

• AFI: /rɨnd/

Substantiv

Declinarea substantivului rând
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rând	rânduri
Articulat	rândul	rândurile
Genitiv-Dativ	rândului	rândurilor
Vocativ	rândule	rândurilor

1. șir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de ființe.
2. fiecare dintre șirurile orizontale de cuvinte formând o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit.
3. șir de obiecte suprapus altuia.
4. (rar) cat, etaj.
5. locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate.
6. cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel.
7. grup de obiecte care formează un tot, o serie și care se folosesc deodată.
8. (precedat de numerale sau de adjective) dată, oară.
9. grup de persoane (sau de obiecte) care formează un tot omogen.
10. (înv.) categorie socială.
11. obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi); rost.

Cuvinte derivate

• perinda
• rândui
• rânduleț

Cuvinte compuse

• haină la două rânduri, haină încheiată la două rânduri
• un rând de case

Locuțiuni

• (loc.adv.) De-a rândul =
  • unul după altul, fără întrerupere, în șir, neîntrerupt, continuu, consecutiv.
  • de la un capăt la altul; pretutindeni.
• Pe rând =
  • unul după altul, succesiv.
  • de la unul la altul.
• Pe rând sau rând pe rând, rânduri-rânduri = treptat (-treptat), unul după altul.
• În primul rând = înainte de toate, mai ales.
• (loc.adv.) La rând = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat.
• Cu rândul = cu schimbul; alternativ.
• De rând = de serviciu.
• (loc.adv.) De rând =
  • din popor, fără rang.
  • lipsit de strălucire; comun, obișnuit; vulgar.

Expresii

• A fi în primele rânduri = a) a ocupa un loc de frunte într-un șir; b) a fi în fruntea unei activități
• A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris
• A lua pe cineva la (sau după) rând = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite
• A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită
• A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir
• A intra la rând = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora
• (A fi) în rând cu cineva (sau în rândul cuiva) = (a fi) în categoria cuiva, alături de cineva; (a fi) pe aceeași treaptă, la același nivel
• A lăsa (sau a ceda) cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze
• A fi (sau a veni) rândul cuiva sau a veni rândul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru
• La rândul meu (sau tău, lui etc.) = a) atunci când este momentul potrivit pentru mine (sau tine, el etc.); în urma altora într-un șir; b) din partea mea (sau a ta, a lui etc.)
• A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă
• (pop.) A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva
• A da rând la... = a ține seama de..
• Fără (de) rând = fără chibzuință, fără seamăn
• A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor
• (reg.) Cum e rândul? = cum stau lucrurile?
• A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online