birnic

română

Etimologie

Din bir + sufixul -nic.

Pronunție

• AFI: /'bir.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului birnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	birnic	birnici
Articulat	birnicul	birnicii
Genitiv-Dativ	birnicului	birnicilor
Vocativ	birnicule	birnicilor

1. (înv.) persoană care era supusă la bir; (p.gener.) contribuabil.

Cuvinte derivate

• birnică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online