bir
română
Etimologie
Din maghiară bér.
Pronunție
- AFI: /bir/
Substantiv
| Declinarea substantivului bir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bir | biruri |
| Articulat | birul | birurile |
| Genitiv-Dativ | birului | birurilor |
| Vocativ | birule | birurilor |
- impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; (p.gener.) (pop.) impozit.
- (înv.) tribut.
Cuvinte derivate
Expresii
- A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online