birnică

română

Etimologie

Din birnic.

Pronunție

• AFI: /'bir.ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului birnică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	birnică	birnice
Articulat	birnica	birnicele
Genitiv-Dativ	birnicei	birnicelor
Vocativ	birnico	birnicelor

1. (înv.) persoană care era supusă la bir; (p.gener.) contribuabiăl.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brâncii

Referințe

• DEX '98 via DEX online