bitang

română

Etimologie

Din maghiară bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Transilvania (confer ALR 211). Inevitabil din germană medie de sus biutunge („pradă, captură”). Confer sârbocroată bitanga („leneș”).

Pronunție

AFI: /biˈtang/

Substantiv

Declinarea substantivului bitang
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bitang	bitangi
Articulat	bitangul	bitangii
Genitiv-Dativ	bitangului	bitangilor
Vocativ	bitangule	bitangilor

(reg.; adesea adjectival) copil nelegitim; bastard.

Cuvinte derivate

bitangă

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online