blagoslovire

română

Etimologie

Din a blagoslovi.

Pronunție

• AFI: /bla.go.slo'vi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului blagoslovire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blagoslovire	blagosloviri
Articulat	blagoslovirea	blagoslovirile
Genitiv-Dativ	blagoslovirii	blagoslovirilor
Vocativ	blagoslovire	blagoslovirilor

1. acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online