(English)

Etimologie

Din engleza medie blandisshen < franceza veche blandiss-, după blandir < latină blandīrī.

Pronunție

  • AFI: /ˈblændɪʃ/


Verb


Conjugarea verbului
to blandish
Infinitiv to blandish
Prezent simplu
pers. 3 sg.
blandishes
Trecut simplu blandished
Participiu trecut blandished
Participiu prezent blandishing
  1. a dezmierda, a alina
  2. a linguși, a flata
    The women blandished the men in buying them more drinks.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe