bocănitură

română

Etimologie

Din a bocăni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /bo.kə.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bocănitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bocănitură	bocănituri
Articulat	bocănitura	bocăniturile
Genitiv-Dativ	bocăniturii	bocăniturilor
Vocativ	bocănitură	bocăniturilor

1. bocănit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conurbația

Referințe

• DEX '98 via DEX online