bocănit
română
Etimologie
Din a bocăni.
Pronunție
- AFI: /bo.kə'nit/
Substantiv
| Declinarea substantivului bocănit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bocănit | invariabil |
| Articulat | bocănitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | bocănitului | invariabil |
| Vocativ | bocănitule | invariabil |
- acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online