conurbație

română

Etimologie

Din franceză conurbation.

Pronunție

• AFI: /ko.nur'ba.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului conurbație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conurbație	invariabil
Articulat	conurbația	invariabil
Genitiv-Dativ	conurbației	invariabil
Vocativ	conurbație	invariabil

1. formă complexă de așezare umană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online