bocciare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din boccia.

Pronunție

• AFI: /bot'ʧare/

Verb

1. a respinge, a rebuta, a refuza
2. a respinge la un examen, a trânti (la examen) a exmatricula
3. a vota împotriva unei propuneri

Sinonime

• 1: respingere

Cuvinte derivate

• bocciatura

Cuvinte apropiate

• boccia

Referințe

• Treccani.it