română

Etimologie

Din boncăni „a rage”.

Pronunție

  • AFI: /bon.kə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
boncănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ boncănit boncănituri
Articulat boncănitul boncăniturile
Genitiv-Dativ boncănitului boncăniturilor
Vocativ boncănitule boncăniturilor
  1. mugetul cerbului în perioada de împerechere.
  2. perioada de împerechere la cerbi.


Traduceri

Referințe