bonifica

română

Etimologie

După franceză bonifier.

Pronunție

• AFI: /bo.ni.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului bonifica
Infinitiv	a bonifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bonific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bonifice
Participiu	bonificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare).
2. (v.tranz.) a face rabat.

Cuvinte derivate

• bonificare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online