despăgubire

română

Etimologie

Din a (se) despăgubi.

Pronunție

• AFI: /des.pə.gu'bi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului despăgubire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	despăgubire	despăgubiri
Articulat	despăgubirea	despăgubirile
Genitiv-Dativ	despăgubirii	despăgubirilor
Vocativ	despăgubire	despăgubirilor

1. acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube.
2. (concr.) sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație.

Cuvinte compuse

• despăgubire de război

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online