borcan
română
Etimologie
Din maghiară borkancsó, de la bor („vin”) și kancsó („cană”) (> română canceu), confer Cihac, II, 484. DAR se referă la bulgară буркан (burkan), care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din română.
Pronunție
- AFI: /borˈkan/
Substantiv
| Declinarea substantivului borcan | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | borcan | borcane |
| Articulat | borcanul | borcanele |
| Genitiv-Dativ | borcanului | borcanelor |
| Vocativ | borcanule | borcanelor |
- vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online