Etimologie

Din maghiară borkancsó, de la bor („vin”) și kancsó („cană”) (> română canceu), confer Cihac, II, 484. DAR se referă la bulgară буркан (burkan), care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din română.

Pronunție

  • AFI: /borˈkan/


Substantiv


Declinarea substantivului
borcan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ borcan borcane
Articulat borcanul borcanele
Genitiv-Dativ borcanului borcanelor
Vocativ borcanule borcanelor
  1. vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe