română

Etimologie

Din a înveli + sufixul -iș.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve'liʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
înveliș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înveliș învelișuri
Articulat învelișul învelișurile
Genitiv-Dativ învelișului învelișurilor
Vocativ învelișule învelișurilor
  1. obiect care servește la învelit; învelitoare.
  2. scoarță, copertă, de carte.
  3. învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case.
  4. stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc.


Traduceri

Referințe