bouquin

Vezi și : Bouquin

franceză

(français)

Etimologie

Din neerlandeză medie sau flamandă *boeckin, boeckijn („cărțișoară, cărțicea, cărțicică”).

Pronunție

• AFI: /bu.kɛ̃/

Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

1. (fam.) carte

   J'ai commencé un nouveau bouquin hier.

Sinonime

• 1: livre

Cuvinte derivate

• bouquiner
• bouquinerie
• bouquineur
• bouquinier
• bouquiniste

Cuvinte compuse

• bouquin de cul

Etimologie

Din franceza medie boucquin („țap bătrân”); compus din bouc („țap”) + -quin sau -in.

Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

1. (zool.) țap (bătrân)
2. (zool.) iepuroi
3. (bot.) gen de orhidee (Himantoglossum hircinum)

Sinonime

• 3: (bot.) orchis bouc

Cuvinte derivate

• bouquinage
• bouquiner
• bouquinière

Etimologie

Din picardă bouque („gură”).

Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

1. gură la pipa de narghilea
2. (muz.) gură la instrumente de suflat

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire