pipă
română
Etimologie
Din maghiară pipa.
Pronunție
- AFI: /'pi.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pipă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pipă | pipe |
| Articulat | pipa | pipele |
| Genitiv-Dativ | pipei | pipelor |
| Vocativ | pipă | pipelor |
- obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; (p.restr.) partea mai groasă și scobită a acestui obiect; (p.ext.) (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea.
- piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri.
- piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online