Variante de scriere Vezi și : Brüllen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana medie de sus brüelen < germanică *brōl-. Inevitabil de origine imitativă.

Pronunție

  • AFI: /'bʀʏlən/


Verb


Conjugarea verbului
brüllen
Infinitiv brüllen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
brüllst
brüllt
Indicativ imperfect brüllte
Participiu perfect gebrüllt
Verb auxiliar haben
  1. (mai ales despre animale) a mugi, a rage, a zbiera
    Costa Rica: Wo die Affen brüllen und die Krokodile lauern.
  2. (fig.) a țipa, a urla
    Mein Kollege brüllte vor Schmerz, nachdem ihm eine Kiste auf den Fuß gefallen war.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe