țipa

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʦi'pa/

Verb

Conjugarea verbului țipa
Infinitiv	a țipa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țip
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țipe
Participiu	țipat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre oameni) a striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă).

   Țipă de durere.

2. a vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.

   Țipă la copii.

3. a scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.
4. (despre animale) a scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.
5. (fig.) (despre culori sau obiecte colorate) a face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.

Sinonime

• 1: răcni, striga, urla, zbiera, (reg.) țivli, (Transilv.) puhăi, (Transilv. și Maram.) țipoti, (fam. fig.) se sparge
• 2: răcni, răsti, striga, urla, vocifera
• 4: chiui

Antonime

• șopti

Cuvinte derivate

• țipar
• țipare
• țipat
• țipăt
• țipător
• țipătură
• țipoi

Traduceri

a scoate țipete; a striga

afrikaans: skreeu (Afrikaans) arabă: صرخ (العربية) (ʂáraχa) catalană: cridar (català) chineză: 尖叫 (中文) (jiānjiào) coreeană: 소리지르다 (한국어) (sorijireuda) daneză: skrige (dansk) engleză: scream (English), shout (English) esperanto: krii (Esperanto) finlandeză: huutaa (suomi), kirkua (suomi) franceză: crier (français) germană: schreien (Deutsch) greacă: φωνάζω (Ελληνικά) (fonázo), κραυγάζω (Ελληνικά) (kraygázo), φωνασκώ (Ελληνικά) (fonaskó) italiană: gridare (italiano)

latină: clamare (Latina) maghiară: kiálta (magyar) norvegiană: skrike (norsk), hyle (norsk) neerlandeză: schreeuwen (Nederlands) papamiento: grita (Papiamentu) poloneză: krzyczeć (polski) portugheză: gritar (português) rusă: кричать (русский) (kričát’) scoțiană: sgal (Scots), ràn (Scots) spaniolă: gritar (español) suedeză: skrika (svenska) telugu: అరుచు (తెలుగు) (aruchu) thailandeză: ตะโกน (ไทย) (dtà-gohn), กระโชก (ไทย) (grà-chôhk) turcă: bağırmak (Türkçe)

Verb

Conjugarea verbului țipa
Infinitiv	a țipa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țip
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țipe
Participiu	țipat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (reg.) a arunca, a azvârli.
2. (spec.) a arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.
3. a scoate, a da afară.
4. a alunga, a goni.

Sinonime

• 1: arunca, azvârli, lepăda, zvârli
• 2: depărta, îndepărta
• 3: izgoni
• 4: alunga, goni

Traduceri

a arunca

Referințe

• DEX online