mugi
Etimologie
Din latină mūgῑre.
Pronunție
- AFI: /mu'ʤi/
Verb
Conjugarea verbului mugi | |
Infinitiv | a mugi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mugesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mugească |
Participiu | mugit |
Conjugare | IV |
I.
- (despre unele animale cornute) a scoate sunete prelungi, caracteristice.
- Vitele mugesc.
II.
- (p. anal.) (despre oameni) a striga puternic.
- (despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) a produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare.
- (despre arme de foc) a bubui puternic.
- (despre ape și despre vânt) a vui puternic.
Sinonime
I.
II.
Cuvinte derivate
Traduceri
(despre animale) a rage; a zbiera
|
|
(despre oameni) a urla
|
|