română

Etimologie

Din latină mūgῑre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
mugi
Infinitiv a mugi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mugesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mugească
Participiu mugit
Conjugare IV

I.

  1. (despre unele animale cornute) a scoate sunete prelungi, caracteristice.
    Vitele mugesc.

II.

  1. (p. anal.) (despre oameni) a striga puternic.
  2. (despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) a produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare.
  3. (despre arme de foc) a bubui puternic.
  4. (despre ape și despre vânt) a vui puternic.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe