briceag

română

Etimologie

Din turcă biçak (influențat de brici).

Pronunție

• AFI: /briˈʧe̯ag/

Substantiv

Declinarea substantivului briceag
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	briceag	bricege
Articulat	briceagul	bricegele
Genitiv-Dativ	briceagului	bricegelor
Vocativ	briceagule	bricegelor

1. cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brișcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online