brici

română

Etimologie

Din slavă (veche) *briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); confer albaneză brisk, turcă biçak (> briceag).

Pronunție

• AFI: /briʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului brici
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brici	briciuri
Articulat	briciul	briciurile
Genitiv-Dativ	briciului	briciurilor
Vocativ	briciule	briciurilor

1. instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online