Etimologie

Din cuțit + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʦi'taʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuțitaș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuțitaș cuțitașe
Articulat cuțitașul cuțitașele
Genitiv-Dativ cuțitașului cuțitașelor
Vocativ cuțitașule cuțitașelor
  1. diminutiv al lui cuțit.
  2. cuțit cu lamă de dimensiuni mici, folosit la desprinderea de așchii sau în lucrări de gravare, retușare etc.
  3. (pop.) briceag.


Traduceri

Anagrame

Referințe