Etimologie

Din franceză brigadier.

Pronunție

  • AFI: /bri.ga.di'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
brigadier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brigadier brigadieri
Articulat brigadierul brigadierii
Genitiv-Dativ brigadierului brigadierilor
Vocativ brigadierule brigadierilor
  1. persoană care face parte dintr-o brigadă.
  2. tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică.
  3. (înv.) general de brigadă.
  4. caporal de artilerie sau de cavalerie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză brigadier („brigadier”).

Pronunție

  • AFI: /ˌbɹɪgəˈdɪəɹ/


Substantiv

brigadier, pl. brigadiers

  1. (mil.) brigadier

Sinonime

Vezi și

Referințe





(français)

Etimologie

Din brigade („brigadă”) +‎ -ier.

Pronunție

  • AFI: /bʁi.ɡa.dje/


Substantiv

brigadier m., brigadiers pl.

  1. (mil.) brigadier
  2. (teatru) baton

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





(español)

Etimologie

Împrumutat din franceză brigadier („brigadier”).

Pronunție

  • AFI: /bɾi.ɣaˈðjeɾ/


Substantiv

brigadier m., brigadieres pl.

  1. (mil.) brigadier

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe