bubuire

română

Etimologie

Din a bubui.

Pronunție

• AFI: /bu.buˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului bubuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bubuire	bubuiri
Articulat	bubuirea	bubuirile
Genitiv-Dativ	bubuirii	bubuirilor
Vocativ	bubuire	bubuirilor

1. (rar) bubuit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online