bubui

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /bu.bu'i/

Verb

Conjugarea verbului bubui
Infinitiv	a bubui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bubuie
Participiu	bubuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre tunete; p.ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) a produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte.

Cuvinte derivate

• bubuire
• bubuit
• bubuitor
• bubuitură
• răzbubui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online