bubuit

română

Etimologie

Din a bubui.

Pronunție

• AFI: /bu.buˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului bubuit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bubuit	invariabil
Articulat	bubuitul	invariabil
Genitiv-Dativ	bubuitului	invariabil
Vocativ	bubuitule	invariabil

1. faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online