bubuit
română
Etimologie
Din a bubui.
Pronunție
- AFI: /bu.bu'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului bubuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bubuit | invariabil |
| Articulat | bubuitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | bubuitului | invariabil |
| Vocativ | bubuitule | invariabil |
- faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online