bubuitură

română

Etimologie

Din a bubui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /bu.bu.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bubuitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bubuitură	bubuituri
Articulat	bubuitura	bubuiturile
Genitiv-Dativ	bubuiturii	bubuiturilor
Vocativ	bubuitură	bubuiturilor

1. bubuit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online