română

Etimologie

Din bucată + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /bu.kə'ʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucățică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucățică bucățele
Articulat bucățica bucățelele
Genitiv-Dativ bucățelei bucățelelor
Vocativ bucățică bucățelelor
  1. diminutiv al lui bucată; bucățea.
  2. ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare.

Expresii

  • Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, = se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale
  • A-și da(sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist
  • A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului


Traduceri

Referințe