buiurdisi

română

Etimologie

Din buiurdiu (învechit „decret” < turcă).

Pronunție

• AFI: /bu.jur.diˈsi/

Verb

Conjugarea verbului buiurdisi
Infinitiv	a buiurdisi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	buiurdisesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să buiurdisească
Participiu	buiurdisit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online