decret

română

Etimologie

Din franceză décret < latină decretum.

Pronunție

• AFI: /de'kret/

Substantiv

Declinarea substantivului decret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decret	decrete
Articulat	decretul	decretele
Genitiv-Dativ	decretului	decretelor
Vocativ	decretule	decretelor

1. act prin care se stabilesc dispoziții obligatorii sau prin care se reglementează anumite situații individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online