bunăvoie

română

Etimologie

Din bună + voie.

Pronunție

• AFI: /bu.nəˈvo.je/

Substantiv

Declinarea substantivului bunăvoie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bunăvoie	invariabil
Articulat	bunăvoia	invariabil
Genitiv-Dativ	bunăvoii	invariabil
Vocativ	bunăvoie	invariabil

Locuțiuni

• (loc.adv.) de bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online