inițiativă

română

Etimologie

Din franceză initiative.

Pronunție

• AFI: /i.ni.ʦi.a'ti.və/

Substantiv

Declinarea substantivului inițiativă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inițiativă	inițiative
Articulat	inițiativa	inițiativele
Genitiv-Dativ	inițiativei	inițiativelor
Vocativ	inițiativă	inițiativelor

1. faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu.

Expresii

• Din proprie inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online