buracă

română

Etimologie

Confer bură.

Pronunție

• AFI: /bu'ra.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului buracă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buracă	burăci
Articulat	buraca	burăcile
Genitiv-Dativ	burăcii	burăcilor
Vocativ	buracă	burăcilor

1. (reg.) negură groasă, deasă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aburca
• cabrau

Referințe

• DEX '98 via DEX online