burbă

română

Etimologie

Din franceză bourbe.

Pronunție

• AFI: /'bur.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului burbă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	burbă	burbe
Articulat	burba	burbele
Genitiv-Dativ	burbei	burbelor
Vocativ	burbă	burbelor

1. rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului și constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online