burbă
română
Etimologie
Din franceză bourbe.
Pronunție
- AFI: /'bur.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului burbă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | burbă | burbe |
| Articulat | burba | burbele |
| Genitiv-Dativ | burbei | burbelor |
| Vocativ | burbă | burbelor |
- rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului și constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online