Variante

Etimologie

Din verbul a sfărâma.

Pronunție

  • AFI: /sfə.rɨˈmat/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfărâmat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfărâmat sfărâmate
Articulat sfărâmatul sfărâmatele
Genitiv-Dativ sfărâmatului sfărâmatelor
Vocativ sfărâmatule sfărâmatelor
  1. sfărâmare.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sfărâmat
Singular Plural
Masculin sfărâmat sfărâmați
Feminin sfărâmată sfărâmate
Neutru sfărâmat sfărâmate
  1. (despre lucruri) făcut fărâme, zdrobit, fărâmițat; (fig.) destrămat, spulberat.
  2. (fig.) (despre colectivități) nimicit, zdrobit, învins.


Traduceri

Etimologie

Din sfărâma.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru sfărâma.

Anagrame

Referințe