engleză

(English)

Etimologie

Din vechea engleză byrþen.

Pronunție

  • AFI: /ˈbɜːdn ǁ ˈbɜːrdn/


Substantiv

burden, pl. burdens

  1. povară, greutate, pondere

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to burden
Infinitiv to burden
Prezent simplu
pers. 3 sg.
burdens
Trecut simplu burdened
Participiu trecut burdened
Participiu prezent burdening
  1. a încărca, a împovăra, a asupri