busolă

română

Etimologie

Din franceză boussole.

Pronunție

• AFI: /bu'so.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului busolă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	busolă	busole
Articulat	busola	busolele
Genitiv-Dativ	busolei	busolelor
Vocativ	busolă	busolelor

1. instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud.
2. (fig.) călăuză, conducător.

Cuvinte derivate

• telebusolă

Expresii

• A-și pierde busola = a se zăpăci, a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online