română

Etimologie

Din cârc.

Pronunție

  • AFI: /kɨr.ko'ti/


Verb


Conjugarea verbului
cârcoti
Infinitiv a cârcoti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cârcotesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cârcotească
Participiu cârcotit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și refl. recipr.) (pop.) a se certa, a se sfădi mereu.
  2. (v.intranz.) a-și arăta nemulțumirea; a cârti.


Traduceri

Anagrame

Referințe