călăuzitor

română

Etimologie

Din a călăuzi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /kə.lə.u.zi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului călăuzitor
	Singular	Plural
Masculin	călăuzitor	călăuzitori
Feminin	călăuzitoare	călăuzitoare
Neutru	călăuzitor	călăuzitoare

1. care călăuzește, care îndrumează; îndrumător.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acuzaților
• cauzaților

Referințe

• DEX '98 via DEX online