cămășui

română

Etimologie

Din cămașă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /kə.mə.ʃu'i/

Verb

Conjugarea verbului cămășui
Infinitiv	a cămășui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cămășuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cămășuiască
Participiu	cămășuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a acoperi un element de construcție cu beton, metal etc.

Cuvinte derivate

• cămășuială
• cămășuire
• cămășuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciumașa
• măscuia

Referințe

• DEX '98 via DEX online