construcție
Etimologie
Din franceză construction < latină constructio.
Pronunție
- AFI: /kon'struk.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului construcție | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | construcție | construcții |
Articulat | construcția | construcțiile |
Genitiv-Dativ | construcției | construcțiilor |
Vocativ | construcție | construcțiilor |
- clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care servește la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; (spec.) casă, edificiu, clădire.
- faptul de a construi.
- alcătuire, compunere, structură.
- (la pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea construcțiilor.
- (lingv.) grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) în construcție = (aflat) în cursul procesului de construire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online