cămăraș

română

Din cămară + sufixul -aș.

Declinarea substantivului cămăraș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cămăraș	cămărași
Articulat	cămărașul	cămărașii
Genitiv-Dativ	cămărașului	cămărașilor
Vocativ	cămărașule	cămărașilor

(în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească.
(înv.) intendent la o mănăstire.